Mihai Eminescu

Nascut la 15 ianuarie 1850 la Botosani ; decedat la 15 iunie 1889 la Bucuresti

a fost un poet, prozator si jurnalist roman, socotit de cititorii romani si de critica literara drept cel mai important scriitor romantic din literatura romana, supranumit si "luceafarul poeziei romanesti".

Ai Nostri Tineri

Ai nostri tineri la Paris învata
La gît cravatei cum se leaga nodul, 
S-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor istet de oaie creata.

La ei îsi casca ochii sai nerodul, 
Ca-i vede-n birje rasucind mustata, 
Ducînd în dinti tigara lungareata…
Ei toata ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmba:
Stîlpi de bordel, de crîsme, cafenele
Si viata lor nu si-o muncesc — si-o plimba.

S-aceste marfuri fade, usurele, 
Ce au uitat pîn’ si a noastra limba, 
Pretind a fi pe cerul tarii: stele. 

 Atat de frageda

Atât de frageda, te-asameni
Cu floarea alba de cires, 
Si ca un înger dintre oameni
În calea vietii mele iesi.

Abia atingi covorul moale, 
Matasa suna sub picior, 
Si de la crestet pân-în poale
Plutesti ca visul de usor.

Din încretirea lungii rochii
Rasai ca marmura în loc -
S-atârna sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi si noroc.

O, vis ferice de iubire, 
Mireasa blânda din povesti, 
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arata cât de dulce esti, 

Cât poti cu-a farmecului noapte
Sa-ntuneci ochii mei pe veci, 
Cu-a gurii tale calde soapte, 
Cu-mbratisari de brate reci.

Deodata trece-o cugetare, 
Un val pe ochii tai fierbinti:
E-ntunecoasa renuntare, 
E umbra dulcilor dorinti.

Te duci, s-am înteles prea bine
Sa nu ma tin de pasul tau, 
Pierduta vecinic pentru mine, 
Mireasa sufletului meu!

Ca te-am zarit e a mea vina
Si vecinic n-o sa mi-o mai iert, 
Spasi-voi visul de lumina
Tinzându-mi dreapta în desert. S-o sa-mi rasai ca o icoana
A pururi verginei Marii, 
Pe fruntea ta purtând coroana -
Unde te duci? Când o sa viï?

P.S.Pentru fani:pe youtube,Mondial-Atat de frageda