A fost odata ca niciodata...
A fost o data un vis MAGNIFIC, maret, grandios, minunat, superb, stralucit, desavarsit.
Au fost zile de visare ireale, fantastice.
Au fost...
Apoi au aparut intrebarile, mai ** rost, mai fara.
Visul imi punea intrebari, la al caror raspuns ramanea siderat, surprins, lovit napraznic.
Apoi, a urmat cosmarul ... intrebarea finala, inexplicabila pentru mine, confuza, imprecisa, nedefinita, neclara, vaga...
Si-atunci a spus : PLEACA ( in cuvinte acoperite ), ranindu-ma , dar fara sa-i pese, doar asta e menirea unui cosmar .
Si-apoi, cosmarul, si-a mai infipt inca o data coltii, sa fie sigur " ca n-o sa-l mai bulversez, n-o sa-l mai sochez, n-o sa-l mai surprind neplacut".
"N-a fost in stare sa mai comunice nimic altceva".
"Viata frumoasa, in continuare" cosmar MAGNIFIC.
( Pe mine nu ma vei mai bantui )
